Despre aceasta pot spune ca a luat naștere în anul 1806, care își are originea în izvoarele situate în partea de nord-est a României, în depresiunea Borsec din județul Harghita. Borsec este un brand 100% românesc ce are în spate o istorie de peste 210 ani, iar izvoarele sale au calități curative benefice asupra organismului în cazuri de diabet, boli cardiovasculare sau afecțiuni inflamatorii.
Apa minerală naturală Borsec este, înainte de toate, o sărbatoare în sine. O sărbătoare a tinereţii perpetue, a sănătății, vitalității şi energiei nestăvilite. A tinereții, pentru că te ajută, datorită efervescentei sale persistente şi amuzante, să te menții tânăr şi vesel. A sănătății, pentru că sunt deja renumite proprietățile terapeutice ale izvoarelor Borsec. A vitalității şi energiei pentru că, s-a dovedit, numai apa minerală poate să te încarce de energie benefică, generând un dinamism debordant.
Borsec a primit numeroase premii de-a lungul a celor peste 210 ani, dar probabil cea mai mare mândrie a brandului românesc este faptul că în anul 2017, Borsec a fost ales din nou cel mai puternic brand românesc în clasamentul realizat anual de Revista Biz. Intitulat BrandRo, acesta măsoară „puterea” mărcilor românești din perspectiva investiției de încredere și afectivitate care le este acordată de către consumatori. Performanţa mărcilor românești este măsurată în baza a trei indicatori: importanța mărcii, gradul de utilizare și notorietatea ei. Mai multe detalii despre acesta informație găsiți: Aici.
Acum nu știu cum sunteți voi, dar eu când aud de Borsec, gândul îmi zboară la marea dragoste a vieții mele.
De ce spun asta?
Hei bine, am consumat aceasta apa minerala plata de când ma știu, de când se găsea în sticlele acelea verzi din sticla și pana când a fost îmbuteliată în sticla aceea albastra de plastic.
Practic zis, consum Borsec de când eram în scutece, oricum sărind peste acest detaliu nesemnificativ, hai sa va zic de ce asociez apa minerală plata, Borsec cu marea dragoste.
Totul s-a întâmplat în anul 2009, mai precis pe 19 noiembrie 2009. Cu o zi înainte, fusese ziua tatălui meu și cum era de așteptat avusese loc o petrecere în cinstea lui, dar cum tata nu avusese habar de aceea petrecere, când fusese la cumpărături în dimineața aceea, cumpărase doar doua sticle de apa minerală carbogazoasa, Borsec pentru mine.
Îmi amintesc ca beam înainte doar apa minerală carbogazoasa și mâncăm ciocolată alba, când eram înainte unei olimpiade la fizică.
Sa revenim, asa cum va spuneam, ii organizasem o petrecere surpriza tatălui meu. Printre invitații de la petrecere, a fost și unchiul meu preferat, Costi.
Despre acesta pot sa spun ca este un mare consumator de vin alb cu apa minerală Borsec. Dacă ma întrebați pe mine chiar nu știu unde baga atâta vin cu apă minerală, fiind un tip scund, fără burta.
Bănuiesc, ca știți ce s-a întâmplat, nu? Unchiul Costi a băut trei sticle de vin alb cu apa mea.
Pe moment nu am realizat, dar pe data de 19 noiembrie când mai aveam o zi pana la olimpiada pe municipiu, am constatat brusc ca nu mai am apă.
Îmi amintesc ca am făcut crize de nervi și ca sa ma împace, tata mi-a dat bani ca sa ma duc să-mi cumpăr apă.
M-am îmbrăcat repede și am fugit spre supermarketul de unde ne făceam cumpărăturile.
Ajunsa la raft, constat cu stupoare ca rămăsese o singura sticla de apa minerală carbogazoasa, Borsec și întind mana spre ea. Când mai aveam câțiva centimetri pentru a o lua, simt cum ma lovesc de o mana caldă.
Instinctiv, ma întorc spre el. Era cel mai frumos bărbat pe care îl văzusem vreodată. Am simțit pe corpul rece,niște ochi albastri care ma măsurau din spatele unei perechi de ochelari de vedere și când i-am auzit vocea eram sigura ca ma voi topi precum un cub de gheață.
Cred ca și la el a existat o scânteie, ca după ce mi-a pus sticla de apa în coșul pe care îl strângeam cu niște mâini tremurânde, ma întreabă brusc dacă vreau sa fiu soția lui.
Nu știu ce m-a determinat, dar m-am trezit brusc ca ii dădusem răspunsul afirmativ, unui necunoscut.
Necunoscut care îmi este prieten, iubit, amant, soț și tata al celor doi copii.
Acum privind în spate, dacă nu rămâneam fără apa mea, nu mai ajungeam în supermarketul acela și prin urmare nu îmi mai cunoșteam soțul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu