Leucemia este o boala crunta , care efectiv seacă pe zi ce trece bolnavul de viață, cauzandu-i multa durere, simțind pe propria piele cum ii mor încetul cu încetul toate organele din el.
Sunt patru tipuri principale de leucemie. Starea de sanatate in leucemia acuta se poate agrava rapid. Pacientii cu leucemie acuta de cele mai multe ori se resimt imediat. La cei cu forma cronica evolutia este una lenta si de multe ori simptomele nu sunt vizibile decat atunci cand boalaboala avansata. Aceste doua forme - acuta si cronica - impart fiecare din tipurile de leucemie. Aceste tipuri sunt in functie de celula afectata - limfocitul sau mielocitul.
Astfel exista:
- leucemie limfoblastica acuta (ALL): este frecventa la copii, dar poate aparea si la adulti
- leucemie mioloida acuta (AML): poate afecta atat adultii cat si copiii
- leucemie limfoida cronica (CLL): este cea mai frecventa forma de leucemie a adultului, afectand in special batranii; copiii fac foarte rar aceasta forma, de obicei afectand persoanele de peste cincizeci de ani
- leucemie mieloida cronica (CML): aceasta forma apare in special la adulti.
Leucemia este pentru mine un subiect foarte dureros de discutat, deoarece în copilărie am privit neputincioasă cum fratele meu geamăn se stinge din viață datorită leucemiei mioloida acută pe care a avut-o.
Deși mulți dintre voi nu cred asta, atunci când unul dintre frați celalalt geamăn simte totul.
Încă doare foarte mult sa vorbesc despre asta, deși au trecut aproape șaisprezeze ani de la moartea fratelui meu, dar o sa vă povestesc pe scurt cate ceva despre leucemie.
Când aveam zece ani și jumătate, fratele meu a inceput sa se simtă extrem de obosit, avea stări de somnolenta, varsă cu sânge , ii apareau vanatai inexplicabile pe corp din senin.
Inițial părinții mei au crezut că este obosit că probabil se epuiza prea mult în timpul activităților zilnice și îl lasă să doarmă mai mereu, interzicându-mi sa mă duc în camera lui să-l deranjez.
Într-o zi am simțit o durere acuta la inimă și am trecut peste cuvântul mamei și am intrat în camera fratelui meu. In momentul in care m-a văzut , am privit cum se ridică din pat și brusc a lesinat. Speriata toată am strigat dupa mama care începuse să mă certe, însă în momentul în care l-a văzut pe fratele meu pe jos a amuțit toată.
Dintr-o dată mama a început să mă certe că numai eu sunt de vina, că din cauza mea Alex s-a dat jos din pat și a căzut, dar în momentul când a privit cum fratele meu a vomitat sânge , s-a oprit.
M-am apropiat de ea și am început să-i zic: " Mami, Alex nu este bine. Îl doare rău inauntru."
Mama s-a uitat la mine și m-a întrebat: " Tu de unde știi?"
" Mami simt asta, din totdeauna când unul dintre noi nu se simtea bine, nici celalalt nu se simțea. Mami știu că îl doare, dar nu știu ce are. Îl doare de ceva vreme. Mami cred că trebuie să-l ducem la doctor".
Atunci mama s-a uitat la mine cu o privire goala, dar parca in sfarsit înțelegea.
Nu mai știu exact ce s-a întâmplat, știu că ai mei erau mai mult timp plecat cu Alex și când se întorceau acasă el avea pe brațe numai urme de înțepături și că ai mei se închideau in camera lor , ignorându-ma total.
Intr-o zi după un telefon primit am auzit-o pe mama din camera mea cum tipa și când am ajuns pe hol am privit-o cum sta jos și plângea. Am atins-o pe umăr ușor și am privit-o cum se ridică brusc și pleacă de lângă mine.
A doua zi tatăl meu după ce ne-a retras pe amandoi de la școala, m-a dus pe mine la bunicii mei la tara.
Îmi amintesc că toți se uitau la mine cu milă și ca mamaie vorbea mai mereu cu mama la telefon și că plângea mult. Despre Alex nu vroia să-mi zică nimeni nimic.
Însă eu simțeam că nu este bine, pe zi ce trecea durerea din inimă se intensifică și începusem să simt cum mă durea tot corpul.
Intr-o zi, când mamaie era în grădină cu animalele, satula peste cap sa nu stiu nimic despre fratele meu, m-am dus la vitrina de la mobila unde ținea banii și am luat de acolo, dar i-am lăsat și un bilet în care i-am scris:
Mamaie îmi pare rau că am luat de aici bani, dar trebuie sa mă duc acasă. Alex nu este bine și voi nu-mi spuneți nimic. Trebuia să-l vad.
Mi-a fost greu să ajung acasa, fusesem doar o singura dată cu maxi taxi și cu transportul in comun, dar am reușit să mă descurc singura.
Îmi amintesc că mama a fost surprinsă să mă vada,chiar m-a certat că nu am ce căuta acolo, dar pentru prima dată am izbucnit și am tipat la ea:" Aura termina, da? Nu am venit la tine sau la tata. Am inteles că nu mă vreți că va încurc. Am venit la Alex, știu că nu este bine, dar are nevoie de mine. M-a chemat la el și am venit."
Mama s-a uitat la mine mirată, dar părea că a înțeles și mi-a permis să intru la el în camera. In momentul când am intrat și l-am văzut, efectiv m-am speriat de cum arată.
Era slăbit, tot palid, buzele crăpate , parul îi căzuse tot, sincer nu îl mai recunoșteam. Băiatul care era în pat nu mai arata deloc că fratele meu, dar totuși el era. Am privit cum încerca să-mi schițeze un zâmbet și când mi-a vorbit vocea lui era stinsă.
"Ai venit. In sfârșit ai venit. Mi-a fost dor de tine. Nu puteam sa plec fara sa te vad. Te-am chemat aseară și m-ai auzit. Te iubesc Bibi."
Nu voi uita niciodată aceea zi. Mi-am petrecut toată ziua alături de el, iar seara am aflat de la părinții mei că avea leucemie și că era în ultimă fază. Că nu mai are mult de trăit.
Tot atunci mi-au permis să rămân lângă el. Păreau așa de nerecunoscut.
Oricum, am rămas lângă el. Chiar mi-au adus și un pat că sa dorm lângă el. Nu îl părăseam mai mult de zece minute pe zi. Simțeam nevoia să stau cat mai mult timp lângă el.
Un an și trei luni a mai trăit, medicii erau deja uimiți că inițial ii mai dăduse doar șase luni de viață.
Un an și trei luni in care încerca sa-mi ascundă faptul că doare, că era obosit și asta până în ziua când a murit.
Îmi amintesc foarte bine discuția noastră. Era așa de slăbit și deja nu mai putea sa mai mă țină de mana.
" Alex de ce mă minți tu că nu te doare când știi că eu simt asta. Știu cand minti.
Bibi ai dreptate. Mă doare, dar de astăzi nu o sa mai doară. Astăzi voi pleca.
Unde sa pleci Alex? Chiar nu poți pleca.
Ba da Bibi. O sa plec. Timpul suferinței mele s-a încheiat. Te rog sa ai grijă de tine și nu uita că voi fi mereu langa tine".
In ziua de 25 mai 2002 fratele meu s-a stins din viata in brațele mele. Leucemia mi-a răpit fratele. Făcuse o noua victimă. Un copil de aproape doisprezece ani tocmai încheiase socotelile cu viața mult prea devreme, după o luptă de un an și nouă luni cu o boala care l-a terminat.
Acum după aproape șaisprezece ani desi deși încă doare mult, un copil de leucemie ar putea fi salvat. Un copil ar putea sa se vindece de aceasta boala nemiloasa, ar putea sa rada din nou, ar putea sa se bucure de viață.
O familie ar putea sa zambeasca din nou cu adevărat. Un bolnav ar putea sa devina un erou în războiul cu leucemia, iar chiar voi puteti ajuta.
Cum?
Cine câștigă? Proiectele calificate în finală (44 proiecte și inițiative sociale) ale căror organizații reușesc până pe 19 februarie 2018 să atragă o sumă cât mai mare de donații de la cât mai mulți donatori diferiți. Iar premiile constau în dublarea sumei strânse pe toată perioada Campionatului, în limita a 5.000 euro pentru fiecare proiect câștigător (primele trei)
In cadrul luptei dintre cele 44 de proiecte se afla Centrul de Excelenta pentru studiul si tratarea leucemiilor care reprezintă o grupare de medici care va luptă cu aceasta boala nemiloasa.
Campania îşi propune susţinerea unui centru de excelenţă pentru studiul Leucemiei-Limfomului cu celula T a adultului ( ATLL) în colaborare cu Departamentul de Hematologie al Spitalului Universitar Necker Paris, specializarea şi formarea medicilor hematologi pentru tratarea în ţară a pacienţilor bolnavi.
Pe vremea când fratele meu a fost diagnosticat cu aceasta boala nemiloasa nu exista acest centru , dar acum se poate sa se învingă leucemia.
Cu minim 5 lei se poate salva viața unui bolnav de leucemie. Va rog donați că măcar alți oameni să aibă o șansă la viață în luptă cu aceasta boala.
Pe vremea când fratele meu a fost diagnosticat cu aceasta boala nemiloasa nu exista acest centru , dar acum se poate sa se învingă leucemia.
Cu minim 5 lei se poate salva viața unui bolnav de leucemie. Va rog donați că măcar alți oameni să aibă o șansă la viață în luptă cu aceasta boala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu