Provocarea celor de la Urban Up!

De când mă stiu mi-au plăcut provocarile, mai ales cele lansate in domeniul blogging-ului, de aceasta astăzi , va spun că: :Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe http://www.de-a-arhitectura.ro.
In provocarea primită o să va vorbesc despre Urban Up dar și despre perioada de adolescenta a mea.

Anul trecut Asociația De-a Arhitectura a lansat proiectul Urban Up!, în cadrul căruia au avut loc 54 de ateliere gratuite pentru liceeni (la care au participat 1025 liceeni cu vârsta cuprinsa între 15 – 18 ani), bazate pe discuții ghidate, discuții pe imagini, activități hands-on, jocuri de rol, explorări și analize urbane, activităâi desfăşurate în 7 orașe din țară (București, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Sibiu, Timișoara).

Proiectul a vizat creșterea gradului de conștientizare în rândul liceenilor cu privire la legăturile care există între spațiile pe care le folosim zi de zi și procesele prin care ele se transformă. Scopul a fost ca aceștia să înțeleagă impactul spațiilor asupra calității vieții și să capete deschidere către o dezvoltare urbană „isteață” printr-o experiență educațională atractivă legată de aspecte ce trebuie cunoscute de orice cetățean: ce înseamnă a construi și a contribui la schimbarea mediului construit, ce servicii publice sunt necesare într-o localitate, rolul instituțiilor, condițiile de folosire în siguranță a spațiilor etc., ca sursă de dezvoltare personală, profesională și de civism.

In timp ce priveam mulțimea de poze de pe pagina de Facebook ai celor de la Urban Up, mi-am amintit de adolescență mea frumoasa din anii 1984-2001.

Va mai amintiți de adolescență frumoasa si lipsită de griji ai anilor 90 in care va petreceați tot timpul cu prietenii făcând diferite activități? Va mai amintiți de perioada in care nu existau telefoane mobile și că părinții va lăsau să vă descurcați singuri având mereu cheia la gat?
Va amintiți de seara de sambata când unul dintre prietenii voștri dădeau cate un bairam la el acasă când rămânea singur și puneam mereu pe repeat melodiile "Că la 20 de ani" ai celor de la Voltaj sau "Gașca mea" ai celor de la Hi-Q?
Va mai amintiți de adolescență frumoasa când ne duceam la scăldat vara in plina canicula pentru a ne răcori și a ne simti niste super eroi ai apelor? Va amintiti că practicam acest sport extrem cum îl numim astăzi , pentru că în orașul nostru nu exista nici o piscina amenajata.

Va mai amintiți când chiuleam de la ore că sa ne petrecem timpul cu prietenii nostri in parcuri la alergat că nu există nici o sala de sport în oras?
Va mai amintiți cat de fericiti eram atunci? Mai știți ce frumos era totul?
Mie îmi lipsește foarte mult totul și aș da orice că sa ma pot intoarce in copilărie, sa renunț la toată viața asta cotidiană digitala doar pentru a mă putea bucura iar de viață de adolescent.
Va mai amintiți când vara in vacanta mare ne duceam la bunici acasă și ne puneam de dimineață albia in mijlocul curții plina de apa si când se incalzea in caldura soarelui nemilos , iar noi stăteam pe lângă ea doar că sa ne putem juca în apa calda?

Îmi amintesc de asemenea de anii de liceu.

Îmi lipsește foarte mult uniforma riguroasă pe care eram obligati sa o purtam, de orele de activitate fizica când ne strângeam împreună cu profesorul pentru a strânge gunoiul din parcuri și să plantam copaci.
Îmi lipsește corectitudinea profesorilor in privința notelor, atunci când daca stiai de 10 primeai 10, iar daca daca stiai de 5 cu atât erai notat.
Îmi lipsește de catalogul cu coperta scorojită pe care profesorii îl cârâu după ei la fiecare oră și pe care clasa noastră am decis sa ne strângem toata coala pe care o aveam că sa il acoperim.
Îmi amintesc de perioada când ne duceam in sala de sport în pauza pauza mare doar pentru ai asculta pe cei din trupa liceului alcătuită din băieții cei mai frumoși după care toate fetele salivam , in timp ce cântau o noua melodie.
Îmi amintesc cum sâmbătă ne strângeam in parcuri pentru a putea dezbate subiectul unei cărți citite și în timp ce alții se contraziceau, eu le notăm ideile că eram înnebunita după a scrie.
Îmi amintesc cum duminică primeam permisiunea de la profesori pentru a părăsi internatul că sa ne strângem in cinematograful din orașul vecin in care intotdeauna se redă același film , doar pentru a putea sa ne mai recream mintea deja chinuita de materiile grele pe care le aveam și le detestam.

Îmi lipsește foarte mult adolescența mea,tocmai de aceea regret in mica măsură că îngerașii mei nu vor știi cum este sa te bucuri de adolescență cu adevărat.