11 mar. 2018

Tot ce trebuie să știm despre icterul la bebeluși


Icterul este o culoare gălbuie a tegumentelor și a ochilor și reprezintă un fenomen des întâlnit în rândul nou-născuților.
Culoarea galbenă este dată de o substanță numită bilirubină, care este produsă atunci când celulele roșii din sânge sunt distruse. De obicei, bilirubina este prelucrată de ficat și eliminată prin scaunele bebelușului, oferind o culoare maroniu-gălbuie a fecalelor.
Ficatul nou-născuților este incomplet dezvoltat, la fel ca și intestinele care nu sunt suficient de active în primele zile de viață. De aceea bilirubina rămâne în sânge și colorează pielea bebelușului în galben.

Motivele pentru care icterul apare la nou-născuți:
  • Nou-născuţii produc mai multă bilirubină decât adulţii, deoarece au mai multe celule roşii în sânge.
  • Ficatul unui nou-născut este încă în curs de dezvoltare şi încă nu este în măsură să elimine bilirubina din sânge.
  • Cantitatea prea mare de bilirubină se resoarbe în intestin, înainte ca bebeluşul să o elimine prin scaun.
În cazuri foarte rare, niveluri ridicate de bilirubină – de obicei mai mari de 25 mg – pot cauza surzenie, forme de paralizie cerebrală, sau alte leziuni ale creierului la unii copii. În cazuri rare, icterul poate indica prezenţa unei alte condiţii medicale, cum ar fi o infecţie a glandei tiroide.
Recomandabil ar fi ca toţi nou-născuţii să fie examinaţi în primele zile după naştere, pentru a vedea dacă au sau nu icter.

Tipuri de icter

Fiziologic (normal): se petrece la majoritatea nou-născuţilor. Este o formă uşoară de icter şi se datorează imaturităţii ficatului bebeluşului, fapt ce duce la procesarea înceată a bilirubinei. În general apare la două-patru zile de la naştere şi dispare în cel mult săptămâni.

Icterul de prematuritate: se instalează frecvent la copiii născuţi prematur, aceştia fiind şi mai puţin pregătiţi să elimine efectiv bilirubina. Icterul la bebeluşii prematuri trebuie tratat la un nivel al bilirubinei mai mic decât la copiii născuţi la termen, pentru a evita complicaţiile.

Icterul de alăptare: poate apărea atunci când un copil nu primeşte lapte matern suficient, din cauza dificultăţii de alăptare sau pentru că mamei încă nu i s-a declanșat lactația. Acest lucru nu este cauzat de o problemă cu laptele matern în sine, ci de faptul că bebeluşul nu primeşte suficient lapte.

Icterul laptelui matern: în 1% până la 2% din cazuri, icterul la bebeluşi poate fi cauzat de substanţe produse în laptele matern, care ar putea creşte nivelul de bilirubină şi împiedica eliminarea acesteia. Acest tip de icter se instalează în primele trei-cinci zile şi se ameliorează în cel mult 12 săptămâni.

Incompatibilitatea grupei de sânge (sau Rh): dacă bebeluşul are altfel de grupă de sânge decât mama, aceasta ar putea produce anticorpi care să distrugă celulele roşii din sângele sugarului. Acest lucru creează o acumulare bruscă a bilirubinei în sângele copilului. Icterul de incompatibilitate se poate instala chiar în prima zi de viaţă a micuţului. Odinioară, problemele de Rh cauzau cea mai severă formă de icter, însă, în prezent, acesta poate fi prevenit prin administrarea la mamă de globulină anti Rh în primele 72 ore după naştere (prevenind sinteza de anticorpi care ar putea pune în pericol viitoarele sarcini).

Simptomele şi diagnosticul icterului la nou-născuți

Icterul apare de obicei în a doua sau a treia zi după naştere. Este localizat iniţial la nivelul capului, iar ulterior se extinde şi la celelalte segmente ale corpului.
Pielea unui nou-născut icteric va fi galbenă, la început doar în zona feței, apoi şi în zona pieptului şi abdomenului superior şi, în final, pe picioare.
Ar fi recomandat ca medicul să-i examineze pe bebeluși la trei-patru zile de la naştere. Dacă aceștia sunt deja acasă, le revine părinţilor responsabilitatea de a observa apariţia unui icter.
Diagnosticul presupune examinarea clinică a nou-născutului de către medic şi prelevarea unei probe de sânge pentru determinarea nivelului seric de bilirubină. Există posibilitatea unei măsurări aproximative prin folosirea unei lămpi, şi ulterior, dacă nivelul estimat este crescut, se dozează bilirubinemia.

Când să apelezi la doctor

Părinţii trebuie să solicite un consult medical de urgenţă atunci când:
  • icterul se extinde sau devine din ce în ce mai accentuat;
  • nou-născutul face febră de peste 37.8°C (măsurată intrarectal);
  • nou-născutul da semne de suferinţă;
  • nou-născutul nu se hidratează corespunzător sau este somnolent (este obosit mereu, se trezeşte cu dificultate);
  • nou-născutul are convulsii sau spasme;
  • nou-născutul are reflexele atenuate şi este apatic.
Tratamentul icterului

În formele uşoare sau moderate, copilul va reuşi să elimine singur excesul de bilirubină în decurs de 1-2 săptămâni (nefiind necesar un tratament). În cazul unor nivele crescute ale bilirubinei se va practica fototerapia cu lumină albă sau albastră – care creşte oxidarea bilirubinei în compuşi hidrosolubili şi favorizează excreţia ei. Alăptarea încă din primele ore după naștere ajută la eliminarea biluribinei în exces. Colostrul funcționează ca un laxativ natural care grăbește eliminarea bilirubinei prin scaun.
Așadar, este bine ca nou-născutul să fie alăptat cât mai des (pentru a stimula excreţia conţinutului intestinal, deci inclusiv a blirubinei). În cazurile rare în care nou-născutul a dezvoltat icter datorită laptelui matern, medicul poate recomanda întreruperea temporară a alăptării.
În cazurile severe de icter, se vor efectua transfuzii sangvine (înlocuirea sângele nou-născutului cu alt sânge).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu