Prima mea experienta #PeToc

Cred ca nu există femeie în lumea asta care sa nu dețină, măcar o pereche de pantofi cu toc. Iubim pantofii cu toc mai mult ca orice pe lumea asta, nu contează ca sunt cu un toc cui sau unul mai gros, tot ce știm este ca un pantof care deține un minim de toc, ne da încredere în noi și ne reda zâmbetul pe buze.
Despre mine, as putea sa spun ca sunt o femeie mai comodă, nu prea obișnuiesc sa port pantofi cu toc, de obicei ma încalț cu vreo pereche în funcție de starea pe care o am sau dacă am vrun eveniment mai special la care trebuie să particip.
Nu ma pot lauda ca ma pricep sa merg #PeToc dar nici măcar nu mai sunt bomba cu ceas de la început.
De ce zic asta?
Hei bine, îmi amintesc ca era anul 2006, anul în care am intrat la liceu și îmi doream enorm de mult sa strălucesc la primul bal al bobocilor la care participasem vreodată.
Cu planul în minte, m-am dus la mama și după o săptămână de rugăminți am reușit sa o conving să-mi cumpere o rochiță neagra pe un singur umăr și cu o crăpătura pana la pulpa stângă.
Îmi plăcea la nebunie cum îmi stă în fata oglinzii, dar știam ca lipsește ceva din imaginea mea și anume o pereche de pantofi cu toc.
Pantofii aceea i-am cumpărat singura din economiile mele strânse în doi ani.
Erau unii superbi, din catifea neagra, tocul cui de 7 cm era aurit tot. Cum i-am văzut în vitrina magazinului, cum i-am și cumpărat fără măcar să-i probez.
Eram asa de mandra de achiziția mea, încât nu am ascultat-o deloc pe mama când ma sfătuia să-i probez, sa învăț sa merg cu ei pana la bal, mereu ii spuneam ca sunt fata și știu sa merg cu pantofii aceia.
Zis și făcut. În ziua când avea loc balul bobocilor, Alin, băiatul pe care îl plăceam eu foarte mult, îmi face o surpriza plăcută și ma invita sa fiu partenera lui la evenimentul pentru care ma pregătisem cu atâta dorință.
Va dati seama,  ca am acceptat pe loc și am stabilit cu el sa ne vedem direct la club ca eu locuiam la 10 metri de restaurantul unde a avut loc balul.
Zis și făcut. În ziua aceea, m-am aranjat, m-am fardat, am fost la coafor, mi-am făcut manichiura și pedichiura, vrând sa arat cel mai bine pentru partenerul meu.
După trei ore cât mi-a luat ca sa ma pregătesc, vad ca sunt deja în întârziere și ma îmbrac repede cu rochita mea și dau să-mi iau pantofii în picioare.
Prima încăltare a mea a fost chiar ridicolă. Îmi plăcea imaginea mea din oglinda, dar picioarele îmi tremurau precum gelatina în pantofi.
Am dat sa fac un pas și am simțit cum îmi pierd echilibrul. Bineînțeles, ambițioasă din cale afară, nu am vrut să-i dau dreptate mamei mele, care venise repede în camera mea speriata de zgomotul cazaturii mele.
I-am zis atunci ca doar m-am împiedicat de covor și ca era sa cad.
Va dati seama ca în timp ce vorbeam m-am și descălțat repede și am luat pantofii în mana.
Mama și-a dat imediat seama ca se întâmplă ceva și mi-a adus perechea mea confortabila de pantofi fără toc, sfatuindu-ma sa-mi las pantofii cu toc acasă și sa ma duc cu balerinii.
Dar, bineînțeles cine se poate pune cu o leoaica încăpățânata? În nici un caz mama.
Asa ca a preferat sa ma însoțească pana la restaurant, unde văzând ca partenerul meu încă nu ajunsese, m-am așezat la o masa și mi-am schimbat repede pantofii fără toc cu cei cu toc, lăsându-i pe cei comozi sub scaunul meu.
Stand pe scaun câteva minute incaltata cu pantofii mei cei noi, ajung sa cred ca m-am obișnuit cu ei, dar totul avea sa fie doar o minciuna.
Mi-am așteptat partenerul vreo 20 de minute, dar au fost niște minute pe care le-am uitat imediat când l-am văzut.
Era îmbrac într-o cămașă albă, cu pantaloni negri lungi de costum, având în picioare niște pantofi negri care luceau. Parul lui blond era răvășit și o şuviţă ii stătea obraznica pe fruntea lui transpirata.
Brusc am simțit o furnicatura în palma și m-am ridicat brusc ca sa-i dau şuviţa aceea după frunte.
Va dati seama ce a urmat,nu?
M-am dezechilibrat și am căzut peste el. Îmi era asa de rușine, încât nu puteam sa ma mai uit la el sau la colegii mei, asa ca m-am ridicat de pe jos, mi-am aruncat pantofii ghinioniști și m-am încălțat cu balerinii mei, fugind spre casă.
Lacrimile îmi cădeau șuvoaie, nu mai vedeam și nu mai auzeam nimic. Când sa pun mana pe ușa de la intrarea blocului, o mana ma oprește brusc.
Ma întorc spre proprietarul mâinii și rămân surprinsa când îl vad pe Alin cu pantofii mei în cealaltă mâna.
Observ cum ma trage spre el și pentru prima data în viața mea am fost sărutata.
Prin urmare, prima mea încăltare cu o pereche de pantofi cu toc au coincis cu primul sărut și primul iubit.

*Din păcate nu am nici o poza cu pantofii mei ghinioniști.

P.S. Va las poza cu pantofii cu toc de care sunt îndrăgostită și pe care ii port când sunt în dispoziția necesara.

"Cu acest articol particip la concursul pentru bloggeri organizat de FashionUp.ro cu ocazia Zilei Naționale a Femeilor #PeToc. Premiul constă în 12 perechi de pantofi cu toc + 12 produse Yves Rocher. În perioada 14-20 septembrie, timp de 5 zile, pe www.fashionup.ro te așteaptă numeroase surprize și prețuri speciale. Nu le rata!”